Durerea apărută în timpul contactului sexual nu ar trebui considerată o experiență normală și nici o problemă pe care femeia trebuie să o accepte în tăcere. Uneori este trecătoare și are o explicație simplă, cum ar fi lubrifierea insuficientă. Alteori însă, poate fi primul semn al unei afecțiuni ginecologice care necesită investigații și tratament.

În termeni medicali, durerea asociată contactului sexual se numește dispareunie. Poate apărea înainte, în timpul sau după contact și poate fi resimțită la intrarea în vagin ori profund, în zona pelvină. Locul în care apare, momentul declanșării și simptomele care o însoțesc oferă medicului indicii importante despre cauza sa.

Dispareunia superficială și dispareunia profundă

Dispareunia superficială este durerea resimțită la nivelul vulvei sau la intrarea în vagin, odată cu tentativa de penetrare. Poate fi descrisă ca usturime, arsură, iritație, senzație de tăietură sau tensiune locală. Uneori apare și la introducerea unui tampon ori în timpul consultației ginecologice.

Dispareunia profundă este percepută în interiorul pelvisului, mai ales în timpul penetrării profunde sau în anumite poziții. Durerea poate fi ascuțită, apăsătoare ori asemănătoare crampelor menstruale. În unele cazuri persistă minute sau chiar ore după contact.

Această diferențiere nu stabilește singură diagnosticul, dar îl ajută pe medic să orienteze examinarea și investigațiile.

Uscăciunea vaginală nu apare doar la menopauză

Lubrifierea vaginală insuficientă este una dintre cauzele frecvente ale durerii la contact. Deși este asociată în special cu menopauza, poate apărea și în perioada alăptării, după naștere, în perimenopauză sau în contextul utilizării anumitor medicamente. Scăderea nivelului de estrogen influențează grosimea, elasticitatea și vascularizația mucoasei vaginale. În menopauză, aceste modificări fac parte din sindromul genitourinar al menopauzei. Mucoasa devine mai subțire și mai fragilă, iar contactul poate provoca usturime, microfisuri sau sângerare. Pot apărea și senzația de uscăciune, pruritul, nevoia frecventă de a urina ori infecțiile urinare repetate.

Lubrifianții pot ameliora temporar disconfortul, dar nu corectează întotdeauna modificările țesutului vaginal. În funcție de situație și de istoricul medical, ginecologul poate recomanda produse hidratante vaginale, tratament local cu estrogen sau alte opțiuni terapeutice.

Infecțiile vaginale și cervicale

Candidoza, vaginoza bacteriană, trichomoniaza și unele infecții cu transmitere sexuală pot determina durere în timpul contactului sexual. Inflamația face ca mucoasa vaginală și colul uterin să devină sensibile, iar frecarea accentuează disconfortul. Pot exista secreții modificate, miros neobișnuit, prurit, usturime la urinare sau sângerare după contact, dar uneori durerea este singurul simptom evident. Tratamentul empiric, făcut fără recoltarea secreției vaginale sau fără consult, poate întârzia diagnosticul corect. Simptome asemănătoare pot avea cauze diferite, iar tratamentul care funcționează într-o candidoză nu este potrivit pentru vaginoză sau pentru o infecție cervicală.

În cazul unei infecții cu transmitere sexuală, poate fi necesară și evaluarea partenerului. Tratamentul incomplet sau administrat unei singure persoane favorizează persistența ori reapariția infecției.

Endometrioza și durerea profundă în timpul contactului sexual

Endometrioza trebuie luată în considerare mai ales atunci când durerea este profundă și se asociază cu menstruații dureroase, durere pelvină cronică, disconfort la defecație în perioada menstruației sau dificultăți în obținerea unei sarcini. În această afecțiune, țesut asemănător endometrului se dezvoltă în afara uterului și provoacă inflamație, aderențe și modificări anatomice. Durerea poate fi mai intensă în anumite poziții și poate continua după încheierea contactului. Severitatea ei nu reflectă întotdeauna întinderea bolii: leziuni aparent reduse pot provoca simptome importante, iar formele extinse pot evolua cu manifestări mai puțin zgomotoase.

Diagnosticul presupune discutarea atentă a simptomelor, examen ginecologic și, de regulă, ecografie transvaginală. Uneori sunt necesare investigații suplimentare.

Boala inflamatorie pelvină

Boala inflamatorie pelvină reprezintă infecția organelor genitale interne, care poate interesa uterul, trompele uterine și ovarele. Durerea la contact este de obicei profundă și poate fi însoțită de durere pelvină, secreții vaginale anormale, sângerări între menstruații, febră sau stare generală alterată.

Unele forme au simptome discrete, ceea ce face ca diagnosticul să fie amânat. Netratată, boala inflamatorie pelvină poate provoca aderențe, durere pelvină cronică, infertilitate și creșterea riscului de sarcină extrauterină. De aceea, suspiciunea unei infecții ascendente necesită evaluare medicală și tratament adecvat, nu doar administrarea ocazională a unor ovule.

Chisturile ovariene, fibroamele și aderențele pelvine

Un chist ovarian poate provoca durere profundă, mai ales dacă are dimensiuni mari sau dacă presiunea exercitată în timpul contactului irită ovarul. Durerea poate fi localizată predominant pe una dintre părțile abdomenului inferior și se poate asocia cu balonare, presiune pelvină sau modificări ale ciclului menstrual. Fibroamele uterine pot determina, la rândul lor, presiune în pelvis, menstruații abundente și durere în anumite poziții. Simptomele depind de numărul, dimensiunea și localizarea fibroamelor. Aderențele apărute după intervenții chirurgicale, infecții pelvine sau endometrioză pot limita mobilitatea organelor și pot produce o durere profundă, de tracțiune. Ecografia ginecologică poate identifica multe dintre aceste modificări, însă interpretarea rezultatului trebuie făcută în legătură cu simptomele pacientei.

Vulvodinia și afecțiunile dermatologice vulvare

Durerea localizată la nivelul vulvei, prezentă timp de cel puțin trei luni și fără o cauză evidentă la examinarea inițială, poate ridica suspiciunea de vulvodinie. Senzația este descrisă adesea ca arsură, înțepătură sau sensibilitate exagerată. Poate fi permanentă ori declanșată de atingere, lenjerie strâmtă, stat prelungit pe scaun sau contact sexual.

Lichenul scleros, lichenul plan, dermatitele de contact și alte afecțiuni dermatologice pot provoca fisuri, inflamație și durere la penetrare. Unele femei folosesc repetat tratamente pentru infecții, deși problema este, de fapt, dermatologică. Examinarea atentă a vulvei este esențială, iar în anumite situații poate fi necesară o biopsie pentru confirmarea diagnosticului.

Hipertonia musculaturii planșeului pelvin și vaginismul

Mușchii planșeului pelvin se pot contracta involuntar sau pot rămâne într-o stare persistentă de tensiune. Penetrarea devine astfel dificilă ori dureroasă, iar încercările repetate pot accentua anticiparea durerii și contracția musculară. Vaginismul nu este un refuz voluntar și nu poate fi rezolvat prin simpla recomandare de „relaxare”. Această problemă poate exista de la primele încercări de penetrare sau poate apărea după o naștere dificilă, o intervenție, o infecție, o perioadă îndelungată cu durere ori o experiență traumatică. Tratamentul poate include fizioterapia planșeului pelvin, tehnici de relaxare musculară, dilatatoare vaginale utilizate sub îndrumare și, atunci când este necesar, suport psihologic sau terapie sexuală.

Componenta emoțională nu anulează existența durerii fizice. Din contră, durerea persistentă poate produce teamă, evitarea intimității și tensiune musculară, formând un cerc vicios care trebuie abordat cu răbdare și fără culpabilizarea pacientei.

Durerea după naștere sau după intervenții ginecologice

După nașterea vaginală, cicatricea de epiziotomie, rupturile perineale, modificările musculaturii pelvine și scăderea temporară a estrogenului din perioada alăptării pot face contactul sexual dureros. Vindecarea vizibilă a țesuturilor nu înseamnă întotdeauna că sensibilitatea locală a revenit complet la normal.

Și intervențiile ginecologice pot lăsa cicatrici sau aderențe care modifică elasticitatea țesuturilor. Dacă durerea persistă, consultul ginecologic poate stabili dacă este vorba despre o vindecare incompletă, o cicatrice sensibilă, o infecție sau o disfuncție a planșeului pelvin.

Cum se stabilește cauza durerii la contact?

Consultația începe cu o discuție confidențială despre localizarea durerii, momentul apariției, legătura cu menstruația și eventualele simptome urinare sau vaginale. Sunt importante antecedentele obstetricale, intervențiile chirurgicale, tratamentele administrate, contracepția și perioada în care a debutat problema. Examenul ginecologic trebuie realizat blând și adaptat toleranței pacientei. În funcție de manifestări, medicul poate recomanda examinarea secreției vaginale, teste pentru infecții cu transmitere sexuală, test Babeș-Papanicolau, ecografie transvaginală, analize de urină sau investigații pentru endometrioză și alte afecțiuni pelvine.

Tratamentul nu este același pentru toate pacientele. Poate însemna terapie antiinfecțioasă, tratament hormonal local, îngrijirea unei afecțiuni vulvare, fizioterapie pelvină, tratamentul endometriozei ori o abordare multidisciplinară.

Când este necesar consultul ginecologic?

Un episod izolat de disconfort poate fi legat de iritație sau lubrifiere insuficientă. Durerea repetată, intensă sau însoțită de alte modificări trebuie însă evaluată. Este recomandat să solicitați un consult ginecologic dacă apar:

• durere la fiecare contact sau durere care se intensifică;
• sângerare după contact, între menstruații sau după instalarea menopauzei;
• secreții vaginale modificate, miros neobișnuit, prurit ori usturime;
• durere pelvină persistentă, febră, greață sau stare generală alterată;
• menstruații foarte dureroase, abundente ori dificultăți în obținerea unei sarcini;
• leziuni, fisuri, ulcerații sau modificări de culoare la nivelul vulvei;
• durere bruscă și severă, mai ales dacă este localizată într-o singură parte.

Durerea bruscă, puternică, asociată cu amețeală, leșin, vărsături sau sângerare necesită evaluare medicală de urgență.

Durerea nu trebuie ascunsă și nici suportată

Multe femei evită să vorbească despre durerea din timpul contactului sexual din jenă, teamă sau din convingerea că este o problemă „prea intimă”. Altele ajung să creadă că durerea ține doar de stres sau că trebuie acceptată după naștere ori odată cu instalarea menopauzei.

Dispareunia este un simptom medical real. Poate avea una sau mai multe cauze, iar identificarea lor este primul pas către un tratament corect. O discuție sinceră în cabinetul ginecologic poate aduce nu doar ameliorarea durerii, ci și recâștigarea confortului, a încrederii și a unei vieți intime fără teamă.

Contact Cabinet Dr. Letiția Gorăneanu

Ploiești, Str. Cezar Bolliac nr. 5

Programări: 0720 538 206 / 0244 596 360
instagram: https://www.instagram.com/dr_goraneanu_letitia/

fb: https://www.facebook.com/goraneanu

instagram: https://www.instagram.com/dr_goraneanu_letitia/

Mai multe articole: https://www.cabinetgoraneanu.ro/articole-de-specialitate-obstetrica-ginecologie/

Leave a reply